Sari la conținut
Pictograme de dosare și fișiere pe ecranul unui calculator
IT / Tech

Compresia fișierelor ZIP: de ce textul se micșorează mult, iar fotografiile aproape deloc

Compresia fișierelor într-o arhivă ZIP funcționează prin găsirea repetițiilor din date și înlocuirea lor cu referințe mai scurte, fără să se piardă nimic din conținut. Un document text sau un tabel are multe repetiții și se poate micșora de câteva ori. O fotografie JPEG, un film sau o melodie MP3 sunt însă deja comprimate, așa că arhivarea le reduce cu doar câteva procente sau deloc.

Cum funcționează compresia fără pierderi?

Compresia fără pierderi reduce mărimea unui fișier eliminând redundanța, astfel încât la dezarhivare se obține exact fișierul inițial, bit cu bit. Metoda folosită de cele mai multe arhive ZIP, numită Deflate, combină două idei. Prima caută secvențe care au mai apărut și le înlocuiește cu o trimitere de tipul „repetă cele 12 caractere de acum 300 de poziții”. A doua codifică simbolurile frecvente cu mai puțini biți decât pe cele rare.

Un fișier în care fiecare octet pare aleatoriu nu are repetiții de exploatat. De aceea, datele deja comprimate sau criptate nu mai pot fi micșorate semnificativ.

Cât se micșorează fiecare tip de fișier într-o arhivă ZIP?

Gradul de compresie depinde aproape în întregime de tipul fișierului, nu de programul de arhivare.

Tip de fișier Reducere orientativă Motiv
Text simplu, cod sursă, CSV, jurnale 60–90% Cuvinte și structuri care se repetă
Imagini BMP sau TIFF necomprimate 30–70% Zone mari de culoare asemănătoare
Programe executabile 30–60% Instrucțiuni și tabele parțial repetitive
Documente DOCX, XLSX, PPTX 0–10% Sunt deja arhive ZIP în interior
JPEG, PNG, MP3, MP4 0–5% Formate deja comprimate

Uneori arhiva iese chiar puțin mai mare decât fișierele inițiale, din cauza informațiilor adăugate pentru fiecare fișier: nume, dată, sumă de verificare.

Prin ce diferă compresia cu pierderi de cea fără pierderi?

Compresia cu pierderi elimină definitiv informație pe care ochiul sau urechea o percep greu, în timp ce compresia fără pierderi păstrează totul. Formatele JPEG, MP3 și majoritatea formatelor video folosesc compresie cu pierderi și obțin reduceri mult mai mari, de zeci de ori. Fiecare nouă salvare a unui JPEG cu calitate redusă adaugă pierderi, în schimb arhivarea și dezarhivarea ZIP se pot repeta de oricâte ori fără efect asupra conținutului.

Pentru a face loc pe disc, conversia fotografiilor într-un format mai eficient sau la o rezoluție mai mică dă rezultate mai mari decât arhivarea lor.

Ce nivel de compresie se alege?

Nivelul de compresie stabilește cât de mult caută programul repetiții: un nivel mai mare dă o arhivă puțin mai mică, dar cere mai mult timp. Diferența dintre nivelul normal și cel maxim este de obicei de câteva procente, în timp ce durata poate crește de câteva ori.

  • Fără compresie (stocare): util pentru fotografii și video, când arhiva servește doar la gruparea fișierelor.
  • Normal: echilibrul potrivit pentru documente și pentru trimiterea fișierelor.
  • Maxim: justificat pentru arhive păstrate mult timp sau transferate de multe ori.

Alte formate de arhivă, bazate pe algoritmi mai noi, obțin de regulă fișiere mai mici decât ZIP, dar cer program dedicat la deschidere, în timp ce ZIP este recunoscut nativ de toate sistemele de operare uzuale.

Cum se protejează o arhivă ZIP cu parolă?

O arhivă ZIP se protejează eficient doar cu criptare AES-256; metoda veche de criptare a formatului ZIP este slabă și poate fi spartă. Programele de arhivare permit alegerea metodei la crearea arhivei. Numele fișierelor din interior rămân de obicei vizibile chiar dacă arhiva are parolă, cu excepția unor formate care criptează și lista de fișiere. Parola se transmite pe alt canal decât arhiva, iar regulile generale pentru parole sunt descrise în ghidul despre păstrarea conturilor online în siguranță.

Când este utilă arhivarea fișierelor?

  1. La trimiterea mai multor fișiere ca un singur atașament sau link.
  2. La păstrarea jurnalelor și a exporturilor de date, care se micșorează foarte mult.
  3. La copiile de siguranță ale documentelor, unde fiecare arhivă include o sumă de verificare CRC-32 pentru fiecare fișier, care semnalează coruperea la dezarhivare.
  4. La urcarea în cloud a multor fișiere mici, transferate mai rapid ca un singur fișier.

Pentru fotografiile de familie, arhivarea nu economisește spațiu; contează în schimb să existe mai multe copii, după cum arată articolul despre copia de siguranță făcută abia după pierderea pozelor. Iar pentru lucrul cu arhive mari, soluțiile cloud pentru productivitate permit uneori previzualizarea conținutului fără descărcarea întregii arhive.

Ne vedem la următorul articol. Înapoi sus ↑