Pulsoximetrul de deget estimează saturația de oxigen a sângelui, notată SpO2, adică procentul din hemoglobină care transportă oxigen. La un adult sănătos, în repaus și la altitudine joasă, valoarea se situează de regulă între 95 și 100%. Aparatul este simplu de folosit, dar citirea poate fi greșită din motive banale, iar o cifră izolată nu înlocuiește evaluarea medicală.
Cum măsoară pulsoximetrul saturația de oxigen?
Pulsoximetrul trimite prin deget lumină roșie și lumină infraroșie și măsoară cât din fiecare ajunge la senzorul din partea opusă. Hemoglobina încărcată cu oxigen și cea fără oxigen absorb diferit cele două lungimi de undă, iar din raportul dintre ele aparatul calculează procentul de saturație.
Pentru a separa sângele arterial de țesuturi, aparatul urmărește doar componenta care pulsează odată cu inima. De aceea afișează și pulsul, iar citirea are nevoie de o circulație bună în deget. Drumul oxigenului de la plămâni la țesuturi este explicat în articolul despre circulația mare și mică.
Ce valori ale saturației de oxigen sunt considerate normale?
La adulții fără boli pulmonare sau cardiace, o saturație de 95–100% este considerată normală, iar valorile care scad sub acest interval merită urmărite.
| SpO2 în repaus | Interpretare orientativă la un adult fără boli cronice |
|---|---|
| 95–100% | Interval obișnuit |
| 93–94% | Sub interval; se repetă măsurarea și se urmăresc simptomele |
| 90–92% | Scăzută; motiv de a lua legătura cu medicul |
| Sub 90% | Valoare îngrijorătoare, mai ales cu dificultăți de respirație |
Persoanele cu boli pulmonare cronice pot avea, în mod obișnuit, valori mai mici, iar ținta lor este stabilită de medicul curant. La altitudine, saturația scade firesc cu câteva procente, fără să indice o problemă.
Cum se folosește corect un pulsoximetru de deget?
Măsurarea corectă se face în repaus, cu mâna caldă și nemișcată, așteptând ca valoarea să se stabilizeze.
- Se stă așezat 5 minute înainte de măsurare.
- Mâinile reci se încălzesc prin frecare sau cu apă călduță.
- Aparatul se pune pe degetul arătător sau pe cel mijlociu, cu unghia în sus.
- Mâna se sprijină pe masă, aproximativ la nivelul inimii, fără mișcare.
- Se așteaptă 30–60 de secunde, până când cifra nu mai variază, și se notează valoarea stabilă.
Dacă aparatul afișează o curbă a pulsului, aceasta trebuie să fie regulată. O curbă turtită sau sacadată indică un semnal slab și o citire nesigură.
Ce poate face ca pulsoximetrul să arate o valoare greșită?
Cele mai frecvente erori vin din circulația slabă în deget, din mișcare și din tot ce se află între lumină și vasele de sânge.
- Degetele reci sau circulația periferică redusă dau valori instabile ori prea mici.
- Mișcarea și tremorul perturbă semnalul pulsatil.
- Oja închisă la culoare și unghiile false blochează o parte din lumină.
- Lumina puternică din cameră poate pătrunde în senzor.
- Intoxicația cu monoxid de carbon poate da valori aparent normale, deoarece aparatul nu deosebește hemoglobina legată de monoxid de cea cu oxigen.
- Pielea închisă la culoare poate duce la o ușoară supraestimare a saturației, mai ales la valori scăzute.
Cât de precis este un pulsoximetru de uz casnic?
Un pulsoximetru de calitate are, în intervalul obișnuit de saturație, o eroare de câteva puncte procentuale, așa că o diferență de 1–2% între două citiri nu are semnificație. Precizia scade la valorile mici, tocmai acolo unde contează cel mai mult. Senzorii optici din ceasurile inteligente sunt încă mai sensibili la poziție și mișcare, așa cum arată comparația dintre ceasul inteligent și brățara de fitness.
Când contează mai mult simptomele decât cifra afișată?
Simptomele au întotdeauna prioritate față de valoarea de pe ecran. Respirația grea în repaus, buzele sau unghiile vineții, durerea în piept, confuzia ori somnolența neobișnuită sunt motive de a apela imediat la 112, chiar dacă pulsoximetrul arată o cifră liniștitoare. Pentru urmărirea pe termen lung, valorile notate zilnic, la aceeași oră și în aceleași condiții, sunt mai utile decât citirile izolate, la fel ca în cazul altor dispozitive de monitorizare a sănătății. Interpretarea lor într-o boală cronică rămâne treaba medicului curant.
